Raionul Teceu << Maramuresul romanilor de la nord de Tisa>>

Raionul Teaciv are o populaţie de cca. 171,9 mii de locuitori, dintre care 12,4% o reprezintă comunitatea română.
Majoritatea absolută din cei 32.152 de români maramureşeni din Transcarpatia locuiesc într-un masiv compact între Tisa şi Carpaţii ucraineni la frontieră cu România, fiind înconjuraţi de satele ucrainene (de ruteni sau huţani) şi maghiare, dar sunt înglobaţi în două raioane teritorial-administrative vecine diferite Teaciv (Teceu) şi Rahiv (Rahău). Românii din Transcarpatia au devenit a treia etnie din regiune (în comparaţie cu 1989 i-au depăşit numeric pe ruşi – numărul cărora a scăzut de la 49 de mii în 1989 la 30.993 persoane în 2001), fiind depăşiţi doar de ucraineni– 1.010.127 persoane, şi unguri – 151.516.
Cu toate că numeric populaţia localităţilor majoritare româneşti ar atinge cifra de peste 40 de mii de locuitori, nu a fost organizat un raion naţional-teritorial majoritar românesc. Românii, constituind 12,4% (în 1989 – 11,7%) din populaţia raionului Teaciv (cel mai mare raion rural din Ucraina – 171,9 mii de locuitori) şi 11,6% (în 1989 – 11,2%) din populaţia raionului Rahiv (unul dintre cele mai mari raioane din Ucraina din punct de vedere teritorial şi cu o populaţie de peste 90,9 de mii de locuitori), locuiesc în cel mai compact areal românesc din Ucraina şi constituie majoritatea absolută în 13 localităţi – 9 din raionul Teaciv (Teceu): orăşelul Solotvino (Slatina), localităţile Dibrova (Apşa-de-Jos cu cotul Valea-Malului), Glubochii Potoc (Strâmtura), Topcino (Teteş), Podişor, Bescău, Cărbuneşti, Bouţul Mare şi Bouţul Mic) şi 4 din raionul Rahiv (Rahău): Belaia Ţercovi (Biserica Albă), Srednee Vodeanoe (Apşa-de-Mijloc), Plăiuţ şi Dobric. Mai locuiesc români (într-un număr neînsemnat) în oraşele Ujgorod, Mucacevo, Teaciv, Rahiv etc.

În apropierea oraşului Mucacevo se află cel mai mare centru metalurgic, al doilea în Europa, Galiş-Lovacica, aici se turnau monede, au fost găsite aproximativ o mie de unelte, ateliere (giuvaiergerie, fierărie,) foarfece pentru tunderea oilor, coase, săbii, monede de argint ş.a. Apoi a avut loc aşezerea triburilor geto-dacice (tracilor). Dacii i-au zdrobit pe celţi, care s-au retras până în Germania. Dacii îşi construiau lăcaşurile pe malurile înalte ale râurilor. Existau întăriri în caz de război şi pentru apărarea căilor de comerţ (sarea transcarpatiană avea un preţ înalt).
Mai târziu s-a format statul patriarhal-feudal al geto-dacilor, propăşirea căruia a avut loc în anii 40 î. e. n., când la putere era Burebista, iar mai târziu – Decebal. Însă legiunile imperatorului roman Marcus Ulpius Traianus (a. 98 – 117) i-au înfrânt pe daci şi au distrus aşezarea Mala Copanea. În anul 107 s-a format provincia Romei, – Dacia de Sus, „Dacia Superior” (graniţa de nord pe r. Samoş). Transcarpatia a intrat în zona nemijlocită de contact cu Imperiul Roman. Arheologii au găsit monede – dinarii romani şi rămăşiţe ale minereului de Sare la Solotvina, comori la Nancovo (1000 monede de argint romane), la Brestovo (25 monede de aur), Rusche Pole, Gaidoşi. În vremea aceea funcţiona centrul metalurgic Zatiseanschii (Deacovo, Vovceansche), iar lângă râul Miţ a apărut cel mai mare cartier de olărit din Centrul Europei.
Stema Maramureşului din nordul Tisei (raioanele Mijgiria, Hust, Teaciv, Rahiv) este următoarea: pe scutul de forma germană sunt arătaţi mineri de culoare neagră (culoarea prudenţei) cu târnăcop în mâini la intrarea în mina albă (culoarea speranţei), mai jos apare imaginea râurilor montane sub forma unor panglici. În partea de sus a stemei imaginea caprei de munte (simbolul munţilor) iar de ambele părţi doi brazi (simbolul pădurilor).